Incepe scoala! stop stresului acasa si la scoala

Ca și colesterolul, exista stres bun și stres rău

             Din fericire, exista nu numai stresul negativ (distres), ci și stresul pozitiv (eustres). Din ce in ce mai  pătrunse în vocabularul curent, aceste doua cuvinte (eustres și distres) desemnează doua tipuri fundamentale de stres, reliefate de către Selye în 1973. Distresul este termenul ce desemnează stresurile care au un potențial nociv pentru organism, inhiba și îl face pe copil să se îndoiască de sine. Eustresul produce concentrarea și eficacitatea.

            Părinții uita că un copil este o ființă în dezvoltare continua și învățare. Pentru aceasta, trebuie să facem ceva cu ceea ce este copilul la un moment dat al vieții sale pentru a-l ajuta să-și găsească puncte de sprijin și a-i alina slăbiciunile. Cei mai buni aliați sunt profesorii, învățătorii, care văd copilul intr-un context diferit și ii pot ajuta pe părinți să-și facă o imagine mai completa și complexa înglobând punctele negative și pozitive. Mulți elevi sunt paralizati de frica de a greși, așadar părinții trebuie să filtreze propriul lor stres , să nu dramatizeze fiecare eveniment al vieții școlare gen:lucrare de control, examen,etc. Un moment bun de “decompensie” este atunci când copii vin de la scoală și e o ocazie buna de a asculta copilul vis-a vis de ceea ce visează, ce îi place fară a tine cont de realitatea notelor sau a rezultatelor școlare.

          Nici o familie nu seamna leit cu alta familie, iar educația diferă de la o civilizație la alta. Un punct este totuși comun:este necesara o “îndrăgostire” reciproca intre părinți și copii. Da-i omului un peste și vă avea ce manca o zi,învață un om să pescuiască și vă avea ce manca țoață viață.În acest sens, este grăitoarea următoarea poveste:

          O femeie a visat că intra într-un magazin complet nou și spre surpriza ei, îl întâlnește pe Dumnezeu la casierie.

 -Ce vinzi acolo?l-a întrebat ea

-Tot ce-ți poate dori inima,i-a răspuns Dumnezeu. Nevenindu-i să creadă urechilor,femeia s-a decis să ceara cele mai bune lucruri la care poate spera o ființă umana.

Doresc pace interioara, iubire, fericire, înțelepciune și eliberarea de teama,a spus ea. Apoi după ce s-a mai gândit,a adăugat:

 -Nu doar pentru mine. Pentru toți oamenii de pe Pământ.

Dumnezeu a zâmbit:

-Cred ca-ai înțeles greșit,draga mea.Noi nu vindem fructe aici,doar semințe.

Greșelile le tranformam în oportunități de învățare.

          “Pedagogia este fundamentata pe greseli. Important e drumul care duce la ințelegerea acelor greșeli, a ceea ce nu merge.Doar așa se acumulează știință și competenta”. Metafora bicicletei este cunoscuta”când un copil cade, nici un părinte nu se enervează, dimpotrivă ,aleargă spre el și îl ajuta să meargă singur”.De ce nu acționam la fel când este vorba de scoală? Conteaza enorm sa incerci să vedeți alaturi de copilul tău ce anume duce la greseala,sa îi ceri să facă un exercițiu,daca au rămas nedumeriri, să explice o noțiune învățată recent.

Cum le insuflam copiilor gustul pentru efort și cum încheiem “contracte”?

          A face eforturi consta în a învinge o bariera exterioara sau interioara pentru a rezolva o dificultate sau a atinge un obiectiv.”’A face efort” a fost mereu un ideal de adult pe când trasatură vietii psihice copilarești deriva din principiul placerii, din satisfacția imediata . În era vitezei, a performantei rapide, efortul nu e o valoare de pret. E dificil să transmitem reușită gustul efortului când televiziunea, cu emisiunile care fabrica vedete peste noapte și jocurile care facilitează caștiguri fabuloase ne incita pe toți și mai ales pe copii să credem că reușită este o chestiune de șarm,de seducție, de șansă și nu de munca, perseverenta și rabdare.

          Philippe Meirieu-profesor in educatie la Universitatea Lyon 2- este convins că trebuie să încetam să ne concentram pe note. Asta permite ruperea spiralei stresului și caștigul siguranei.Relativizând valoarea notei, ne dam prilejul să mai respiram puțin. Daca e o nota nedorita mai bine facem un drum invers și ne interesam de:cum și-a însușit și efectuat lectia? ce fel de zi a avut? Revenim apoi pe cautarea de soluții care pot fi realizate , impreuna cu ei:controlul unei operatiuni matematice mai mari, o noțiune noua ce trebuie achiziționata,etc.

De ce e dificil pentru părinți?

 Ei au conștiință că lumea exterioara nu este mereu blandă și creează un mediul protector în care primează legaturile afective. Rolul parinților consta în a-i face printre altele să descopere principiul realității:nu toate fructele vor cădea din copac, trebuie să mergem să le culegem.A învață efortul înseamnă efort și din partea părinților, astfel încât un efort mic va deveni mare.

          În copilăria mica: anumite eforturi sunt spontane mai ales când copilu are chef sa-l imite pe celalalt. În alte domenii,are nevoie de stimulări: să-și strângă jucăriile din camera, să repete un cuvânt dificil. Strigatul de victorie este ”eu singur” pentru că adora să facă pe plac părinților,să obtina aprobarea lor.

          În copilărie :continua să vrea să fie pe placul părinților,a învățătoarei, copiilor mai mari ,gata să facă eforturi dar tot își gestionează prost timpul. Are nevoie să-i se amintească să facă dus, să se spele pe dinți, să-și facă temele.

          În adolescenta: aprobarea părinților devine secundara a celor de vârstă lui. De exemplu, are nevoie să i se reamintească cât de importante sunt obiectivele la care nu vă ajunge daca nu muncește pentru ele.

Pentru a vorbi despre efort la copii fară stres e necesar sa cladim cu atenție dragoste și perseverenta,”ancrederea în propriile puteri”, într-un ambient securizant în care copilul înțelege ca este iubit și important.Un comportament preponderent valorizant și pozitiv va avea ca efect de cele mai multe ori, o reacție pozitiva la copil ,neuitand totuși că efortul este un act voluntar realizabil la copilul învatat să tolereze o frustrare minima.