Simona Abramovici

Revoluționarea tratamentului depresiei

Mulți dintre noi cred că depresia este o stare, iar unii știu că este chiar o boală. De acum știm însă, și științific, de câte feluri este…

DEPISTAREA

Un studiu publicat recent în revista Nature Medicine abordează o problemă majoră în tratamentul depresiei: mulți pacienți nu sunt diagnosticați corect și ajung să primească tratamente prin încercare și deseori eronate, ceea ce poate fi ineficient și frustrant. 

Cercetătorii de la Universitatea americană Stanford au folosit tehnologia imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a studia regiunile creierului asociate cel mai frecvent cu depresia, cum ar fi amigdala, hipotalamusul, hipocampul și cortexul prefrontal și, mai important, conexiunile – numite circuite – între acele structuri ale creierului.

„Prin cuantificarea funcției creierului în repaus și în timpul unor sarcini specifice, s-a observat că depresia constă în șase modele specifice de disfuncții, în șase circuite majore ale creierului”, arată Leanne Williams, autorul principal al studiului și profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Stanford.

Conexiunile cerebrale întrerupte examinate în studiu afectează capacitatea de atenție a unei persoane, memoria, flexibilitatea cognitivă, planificarea, luarea deciziilor, ruminația (n.r. – proces mental în care o persoană se concentrează excesiv și în mod repetat asupra unui gând, a unui eveniment negativ din trecut sau care s-a petrecut recent), motivația și hormonii asociați cu emoțiile pozitive și negative.

Studiul arată rezultatele învățării automate și imagistica creierului la sute de pacienți în timp ce realizează anumite sarcini sau se află în repaus, ajutând echipa să identifice șase subtipuri distincte de depresie.

Cele șase circuite și perturbatorii corespunzători (biotipuri depresive) au fost clasificate astfel:

  1. Circuitul de mod implicit – responsabil pentru procesele mentale interne, precum introspecția și rătăcirea minții. Perturbarea acestuia afectează gândirea internă și poate contribui la simptomele depresive.
  2. Circuitul de proeminență – reglează concentrarea asupra stimulilor emoționali. Disfuncțiile în acest circuit pot duce la anxietate și o experiență senzorială copleșitoare.
  3. Circuitul afectiv pozitiv – implicat în experimentarea plăcerii și motivației. Tulburările în acest circuit se asociază cu amorțeala emoțională și lipsa plăcerii.
  4. Circuitul afectiv negativ – crucial pentru procesarea emoțiilor negative. Perturbarea acestuia poate intensifica și prelungi răspunsurile emoționale negative.
  5. Circuitul atenției – esențial pentru susținerea atenției și concentrării. Disfuncțiile afectează capacitatea de a se concentra și de a menține atenția.
  6. Circuitul de control cognitiv – stă la baza funcțiilor executive, cum ar fi planificarea și luarea deciziilor. Tulburările acestui circuit fac dificilă gestionarea gândurilor și acțiunilor.

LIMITĂRI ȘI PROVOCĂRI

Identificarea corectă a biotipului depresiv ar putea permite medicilor să recomande tratamente specifice care să vizeze doar circuitele afectate, reducând astfel încercările inutile de tratament din abordarea tradițională de tip „încercare și eroare”. Este o evoluție a psihiatriei ce poate reprezenta o revoluție comparabilă cu impactul descoperirii antibioticelor în medicină.

În timpul studiului, pacienții au fost tratați fie cu psihoterapie, fie cu unul dintre cele trei antidepresive comune: escitalopram (Lexapro), venlafaxină (Efexor) și sertralină (Zoloft). Descoperirile arată mai multe exemple de pacienți cu un biotip ce răspunde mai bine la un antidepresiv față de altul, precum și pacienți cu un biotip diferit care se confruntă cu îmbunătățiri prin terapia vorbirii, în timp ce medicamentele nu au avut efectul scontat.

Cu toate că studiul cercetătorilor de la Stanford oferă speranțe mari, el nu este lipsit de limitări. O replicare pe populații mai diverse este esențială pentru validarea rezultatelor. De asemenea, accesul la echipamentele fMRI (n.r. – de rezonanță magnetică) este încă restrictiv, atât din cauza costurilor ridicate, cât și a disponibilității limitate.

Pe măsură ce tehnologia avansează și devine mai accesibilă, s-ar putea revoluționa și modul în care abordăm tratarea depresiei, oferind speranță pentru milioane de oameni care suferă de această afecțiune.

În esență, fiecare biotip de depresie poate necesita un plan terapeutic unic, care să includă o combinație de medicamente, psihoterapie și alte intervenții, ajustate pentru a aborda disfuncțiile specifice ale creierului pacientului. Această personalizare a tratamentului nu numai că poate crește rata de succes a intervențiilor terapeutice, dar poate, de asemenea, să îmbunătățească și calitatea vieții pacienților, printr-o recuperare mai rapidă și mai eficientă.

În acest context, logoterapia – fondată de Viktor Frankl – poate fi integrată eficient în tratamentul depresiei prin accentuarea sensului vieții și a valorilor personale, poate deveni un instrument terapeutic deosebit de valoros, oferind pacienților nu doar ameliorarea simptomelor, dar și o reconectare cu valorile și sensul vieții. Având în vedere faptul că anumite biotipuri de depresie sunt legate de circuite implicate în motivație și scop, logoterapia poate fi ajustată pentru a stimula aceste aspecte fundamentale ale existenței umane. În special pentru pacienții cu perturbări în circuitul afectiv pozitiv, logoterapia poate oferi intervenții orientate spre redescoperirea bucuriei și motivației de a trăi. Este esențial ca terapeuții să colaboreze strâns cu neurologii și psihiatrii pentru a adapta tratamentele la biotipul fiecărui pacient.

Aceste date evidențiază provocările continue în gestionarea depresiei și necesitatea unor soluții de sănătate mintală accesibile și eficiente.  

Pandemia de COVID-19 a avut un efect major asupra sănătății mintale. Conform unui studiu publicat în The Lancet Psychiatry, prevalența depresiei a crescut cu 25% de la începutul pandemiei. Aproximativ 2/3 dintre persoanele care se sinucid suferă de depresie. În rândul tinerilor cu vârste între 15 și 19 ani, suicidul rămâne una dintre principalele cauze a deceselor.

Râsul, ca scut nevǎzut

IKIGAI – filosofia japoneză a unui scop în viață

Cum ne vindecăm de ură?