Se spune că speranța moare ultima.

În mitologia greacă  atunci când Prometeu l-a imitat pe Zeus creand oameni perfecti din lut si dandu-le apoi viata, Zeus s-a simțit jignit și a dorit să se răzbune. Astfel, l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au pus toate relele din lume,iar singura care s-a deosebit de ceilalți zei a fost Atena – zeița înțelepciunii – care a pus în cutie speranța.

Zeus i-a dăruit-o  lui Prometeu pe Pandora ca și sotie împreună cu acea cutie (de unde și numele de Cutia Pandorei). Prometeu a refuzat să primească darul însă fratele său a deschis cutia eliberând toate relele și s-a grăbit apoi să închidă capacul, speriat, fără să observe însă că pe fundul cutiei ramasese speranța.

Unul dintre cele mai mari daruri din lume este speranta. Datorita ei, totul este posibil. Speranta este o decizie si o alegere. Alegerea de a avea incredere in viata. Sa stim in orice moment ca avem resursele necesare pentru a face fata tuturor lucrurilor care vin in viata noastra.Speranta are capacitatea extraordinara de a ne metamorfoza pana in ultimul moment pentru a ne adapta la situatie.

Ideea de a spera se referă la faptul ca, prin încredere si un oarecare efort, fiecare individ işi poate gasi căile de urmat spre a-şi atinge obiectivele şi poate deveni motivat să folosească aceste cai. Aceasta, deoarece speranta conduce emotiile şi bunăstarea oamenilor.
 Se consideră că persoanele la care speranţa este mai puternică gasesc mai uşor cai,rute adecvate, fiind foarte eficace în acest sens.

Din punct de vedere al implicării sperantei în domeniile psihologiei sanătătii, cercetările arată că teoria sperantei are aplicaţii utile cu privire la preventia, detectarea şi copingul eficient cu boala.

Speranta mai este numita metaforic si „salvarea sufletului”, „curcubeul mintii” sau „medicul fiecarei suferinte”. Absenta sperantei conduce la urmari serioase in legatura cu sufletul si cu sanatatea emotionala. In legatura cu intarirea sperantei exista doua teorii: optimismul invatat (Seligman 1991, 2006) si teoria sperantei ( Lopez, Floyd, Ulven & Snyder 2000, Snyder 1994). In urma studiilor efectuate, Seligman si colaboratorii sai au ajuns la concluzia ca stilul explicativ al unei persoane poate conduce la o perspectiva pesimista sau la una optimista a acesteia.Există câteva similarităţi între teoria speranţei şi alte teorii ale psihologiei pozitive. În teoria optimismului, a lui Martin E. P. Seligman, se pune mult accent pe rezultatele negative si pe faptul că persoanele optimiste încearcă să se distanţeze de rezultatele negative (de ajutor în acest caz fiind credinţa în Dumnezeu) . În contrast cu această abordare, teoria speranţei pune accent pe rezultatele pozitive referitoare la scop, cu o înclinaţie specială asupra găsirii căii corecte de atingere a obiectivului şi asupra efortului făcut pentru obtinerea acestuia. În ambele teorii, rezultatul trebuie să aibă o mare importanţa, deşi acest lucru e subliniat mai mult în teoria speranţei. Ceea ce are în plus teoria speranţei e faptul că se referă şi la etiologia emoţiilor negative şi pozitive.S-au dezvoltat trei instrumente de măsurare a speranţei: Trait Hope Scale, State Hope Scale, Children’s Hope Scale.

De se sa alegem speranta? Iata cateva motive:
1. Diferenta intre a trai cu speranta si a trai cu teama este ca diferenta intre viata unui erou si viata unui om las. Cei care traiesc in frica refuza sa-si asume riscuri si traiesc o viata mediocra. Cei care traiesc cu speranta, ajung acolo unde ii poarta visele si traiesc o viata plina de aventuri.
2. Viata este sinonima cu schimbarea. Fiecare suferinta si durere pe care o experimentam va lua sfarsit, iar aceasta este o cauza pentru a avea speranta. Asa cum spunea Jean Kerr : “Speranta este sentimenul pe care il ai atunci cand stii ca sentimentul pe care il ai nu e permanent.”
3. Speranta este visul unui om treaz. A trai fara speranta inseamna sa incetezi sa mai traiesti.
Nu este posibil ca cineva sa fie constient de sine si sa nu aiba speranta si bucurie, caci asa cum spune Osho: “ Ignoranta inseamna capacitatea de a ignora. Trebuie ca ignori pasarile, copacii, florile, oamenii. Altfel, viata este extrem de frumoasa, incat daca ai putea sa o vezi asa cum este nu te-ai mai opri din ras si veselie. Ai continua sa canti si sa razi in interiorul tau…Viata nu este plictisitoare, mintea este plictisitoare. Si ne inconjuram de atata minte incat nu mai permitem vietii sa intre in interior. Pune deoparte cunoasterea! Priveste cu ochi simpli si vei afla ca viata este o surpriza constanta .”
4. Speranta ne spirjina. Ne da puterea sa cautam solutii sa facem tot ce se poate sau sa acceptam ce nu poate fi schimbat.
5. Cand traim cu speranta, vom fi in pozitia sa dam mai departe speranta. Asta este un lucru de nepretuit.
6. Speranta este motorul actiunii. Cand suntem plini de speranta, avem un motiv sa actionam.
7. Speranta este steaua care ne calauzeste pe drumul cresterii personale.
8. Cel care nu spera sa castige a pierdut deja. Omul care are speranta vede succes acolo unde ceilalti vad esec si vede rasarit acolo unde ceilalti vad furtuna.
9. Rabdarea este o cheie catre succes si numai cei care au speranta sunt rabdatori.

Iata cateva moduri de a mentine speranta vie:
1.Sa actionam in ciuda fricilor. Curajul nu este absenta fricii, ci este mai degraba parerea ca altceva este mai important decat frica.

2.O metoda sigura de a sustine speranta este sa sa traiesti intens de ziua de azi. Ingrijorarea nu scuteste ziua de maine de pareri de rau ci fura puterea zilei prezente.
Ca sa indeplinesti lucruri mari, trebuie nu numai sa actionezi, ci si sa visezi; nu numai sa planifici, ci sa si crezi. Unde nu este viziune, nu este speranta.

3.Nu spera ca problemele tale sa devina mai mici; spera ca tu sa devii un om mai puternic.

4.Nu spera sa primesti mai mult din ceea ce ai, ci spera sa fii mai recunoscator pentru ceea ce ai acum.

St. Francis of Assisi (1181 ~ 1226) are un sfat pretios: a) „incepe prin a face ce e necesar b) fa ceea ce e posibil c) apoi brusc te vei trezi ca faci imposibilul.

Cand iti pierzi speranta pierzi totul

Se intampla o multime de lucruri rele cand iti pierzi speranta,indiferent de motiv, cand iti pierzi speranta te afli in mare pericol.

 Pierderea sperantei este una dintre cele mai apasatoare stari sufletesti in care poate cadea cineva.  Speranta, optimismul, nadejdea, toate inseamna viata si sunt necesare fiintei umane.

Simti de multe ori cand iti pierzi speranta ca existenta ta e fara sens. Viata practic nu mai are sens cand iti pierzi speranta, ori daca are, are un sens de rezistenta, ce nu te incanta si nu te motiveaza spre ziua de maine.

Cand suferi in general iti pierzi speranta. De ce atunci cand suferi iti pierzi speranta? Pentru ca iti lipseste un element foarte important  e vorba de credinta.Cand iti pierzi speranta iti pierzi si increderea in tine. Garantat. Sfarsesti prin a fi mai rau ca inainte, cand poate nu aveai acel vis sau acea speranta.

Ce sa faci cand iti pierzi speranta

Sunt multe lucruri pe care poti sa le faci cand iti pierzi speranta, insa nu toate sunt bune. De obicei esti tentat sa faci ce e in dezavantajul tau cand iti pierzi speranta, adica sa faci lucruri care mai tarziu le vei regreta. Si acestea iti vin foarte usor la mana cand esti cu moralul la pamant.

1.Evita sa spui de astazi totul s-a sfarsit cand iti pierzi speranta. Respinge descurajarea deoarece ea te va pune pe o trasa pe care nu ar trebui sa fii si este cu totul altceva ceea ce trebuie sa faci cand te simti resemnat, fara energie, fara resurse si solutii. Tine seama ca astfel de trairi emotionale sunt obisnuite cand iti pierzi speranta, dar nu inseamna ca solutii la pragul la care te simti blocat nu exista sau ca nu se va intampla ceea ce-ti doresti daca faci sa se intample.

Viata este ceea ce este, lucrurile sunt ceea ce sunt, in mare parte cum le facem. Singurul mod de a remedia situatia chiar daca ti-ai pierdut speranta este sa ramai neclintit in fata evenimentelor si sa cauti sa faci sa fie bine.

Iti trebuie foarte multa stapanire de sine si un psihic de fier ca sa mai faci cu maxima implicare lucrurile care pot aduce rezultate – cand iti pierzi speranta, cand increderea ta este zguduita de ceva contrar la ceea ce te astepti. Dar asta face diferenta intre persoanele care reusesc si cele care nu reusesc. Intre a obtine cumva ceea ce iti doresti si a trai resemnat.

2.Continua sa traiesti cu demnitate cand iti pierzi speranta.

3.Ridica-te din pat. Mananca. Ingrijeste-te. Mergi la munca ce o ai de facut fie ca esti angajat sau antreprenor, si incearca sa ajuti cat mai multi oameni in jurul tau. Nu e o chestiune de a te ajuta pe tine, e o chestiune de a face lucrurile care trebuiesc facute. Acesta este modul prin care poti obtine maine sau chiar astazi ceea ce iti doresti,incearca sa te bucuri de viata. Pierderea sperantei, de orice eveniment ar fi cauzata, poate fi invinsa.

4.Ceilalti oameni nu sunt mai buni ca tine. Nu inseamna ca ei sunt imuni si nu isi pierd speranta ori nu au caderi. Au si ei dezamagiri, dar nu se dau batuti. Se educa – invata strategii, pasi, tehnici, sa obtina ceea ce isi doresc. La fel procedeaza si tu. Gaseste ceva astazi de care sa te bucuri. Lasa-i pe ei, concentreaza-te pe tine. Lasa toata povara suferintei, lasa toata povara dezamagirii si a comparatiei, si bucura-te ca existi! Concentreaza-te pe succesul tau.

Va invit la lectura si va spun ca in cartea „Arta subtilă a disperarii”, Mark Manson explică un paradox al vieţii moderne: deşi viaţa noastră este una uşoară, încât strămoşii noştri nici nu ar fi visat la ea, mulţi dintre noi se simt lipsiţi de speranţă.

Autorul  explică, în noul său volum, de ce speranţa este esenţială pentru supravieţuirea psihicului nostru şi de ce e inevitabil ca, după ce ne îndeplinim visuri şi dorinţe, să concepem unele noi. 

Si inchei din Andrei Pleșu, “Despre frumusețea uitată a vieții, Humanitas, 2011” care spune asa:

“Potrivit Evangheliilor, salvatorul lumii, speranta ei ultimă, și-a făcut apariția iarna, într-o iesle încălzită numai de răsuflarea vitelor. Așa se strecoară, uneori, soluția în istorie: în chip discret și mizer. Frigul nu e, în cazul acesta, frig pur și simplu, ci o parabolă a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decât a fi atent la aburul cald al respirației tale, în care se amestecă, ritmic, respirația vitelor cu respirația lui Dumnezeu.”