Bullying-ul este o formă de agresare multiplă, intalnită în scoli sau la locul de muncă, actiune ce creează o atmosferă de tensiune si violentă care alimentează alte comportamente agresive.

PRIMII ÎN EUROPA

La nivel european, Romania se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

17% dintre copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%, potrivit aceluiași raport al Organizației Mondiale a Sănătății.

România este pe primul loc în Europa în privinţa hartuirii în scoli, conform unui studiu realizat de Brandwatch. In contextul raspandirii accesului la internet la vârste tot mai mici, acest fenomen poate avea repercusiuni tragice în viața oricărui copil.

Nu doar elevii care sunt harţuiţi au nevoie de consiliere psihologica, ci şi cei care savarsesc aceste acte.

Trebuie sa inţelegem ce îi determină pe copiii zilelor noastre să se comporte aşa, pentru că, de multe ori, mediul familial în care au crescut este de vină pentru aceste manifestări violente. Dacă ei au un parinte violent, atunci există posibilitatea sa copieze acest comportament. În plus, trebuie să se ţină cont şi de faptul că mulţi dintre elevi, care sunt victime ale bullying-ului, provin din medii defavorizate, iar cele două aspecte împreunate îi pot chiar împiedica pe copii să îşi finalizeze studiile.

SOLUŢIA

Tări precum Norvegia, Suedia sau Germania, cu un sistem educaţional înalt dezvoltat, luptă împotriva bullying-ului şi a marginalizării cauzate de acest fenomen prin programe educaţionale informale.

Ministerul Educației a constituit un grup de lucru anti-bullying, format din 63 de membri, potrivit Ordinului de Ministru nr. 3019 din 10 ianuarie 2020, publicat în Monitorul Oficial. Grupul este format din psihologi, persoane din organizații non-guvernamentale, profesori. Până acum, responsabili de corectarea fenomenului au fost adultul – parintele, profesorul sau consilierul.

Bullying înseamnă manifestarea unui comportament repetat şi intenţionat prin care agresorul isi persecuta, raneste sau intimidează victima verbal, relational si/sau fizic.

Formele agresiunii de tip bullying sunt: abuzul fizic – palme, loviri, îmbrancire; abuzul verbal – tipete, critici, porecle, jigniri, insulte, sarcasm, zvon, amenințări, minciuni; bullying social – excludere, marginalizare, cyber bullying – mesaje supărătoare, imagini denigratoare pe telefon sau pe internet. Comportamentul poate fi învaţat în familie sau în alte medii şi este favorizat de diferențele sociale, etnice, religioase, de gen, comportament, putere.

PROBLEMA NOILOR GENERAȚII

Bullying-ul, adesea, dar nu întotdeauna, îmbracă diferite forme în funcție de gen. Rezultatele cercetărilor (Olweus 2001) arata că elevii agresați fizic în mod repetat sunt băieții. Băieții se comportă mai agresiv la nivel fizic decât fetele.

Cele mai frecvente caracteristici ale bullying-ului care implică băieții sunt (Ostrov, 2004):  dominarea prin forță, intimidarea, umilirea, amenințarea siguranței personale, controlul. Cele mai frecvente caracteristici ale bullying-ului care implica fetele sunt: marginalizarea victimei, respingerea subtila, manipularea, cruzimea sociala, ranirea sentimentelor, izolarea.

Tacticile adesea folosite de fete sunt: utilizarea poreclelor, împraștierea de zvonuri false, izolarea victimei. De cele mai multe ori, acest fenomen are loc în cadrul unui grup; el implica roluri diferite, precum cel de agresor, victimă, martor-observator. Elevul agresor își selectează victima şi abuzează de putere pentru a-l răni deliberat şi în mod repetat. Observatorii acceptă pasiv (tacere), în vreme ce agresorul asteapta iîncurajari.

Prima categorie de agresori sunt elevii care harțuiesc pentru că vor să impresioneze liderul grupului sau pentru că se tem să nu fie agresați ei înșiși. A doua categorie de agresori sunt cei care, din dorinta de a câștiga atenție, de a fi populari și de a avea putere, agresează victima, însă nu fizic. Comportamentul lor este incurajat de reacția victimei. Agresorul vrea să se distreze şi o face încercând să enerveze victima care, de fiecare dată, răspunde într-un mod pe care agresorul îl așteaptă: se supără, se enervează, începe să planga.